Cu mirrorless Fujifilm la nuntă

Aş fi putut intitula postarea de astăzi „Cu mirrorless Fujifilm la nuntă sau Cum am fost propriul meu second shooter“. Şi vreau să vorbesc astăzi despre o experienţă foarte recentă. Şi e legată de fotografia de nuntă, de un aparat mirrorless (da, Fuji) şi de cum mi-am schimbat opinia legată de fotografia de nuntă cu mirrorless.

La nunta de sâmbăta asta am fost fotograful oficial (alături de Dana, jumătatea mai frumoasă a echipei Mihai Zaharia Photography). Dar am fost şi propriul meu second shooter, ceea ce e oarecum ciudat, ba chiar aproape paradoxal 🙂 „Dar stai, ce un second shooter?“, mă întrebi? E un fotograf secund, pe care fotograful principal îl aduce împreună cu el la nuntă, pentru a îl ajuta să documenteze evenimentul. Doar că, spre deosebire de fotograful principal, second shooter-ul nu are presiunea unui contract semnat şi, în afară de cadrele pe care i le cere explicit fotograful principal, are libertatea de a fotografia ce vrea, când vrea şi cum vrea. Cu alte cuvinte, a fi second shooter este jobul perfect, pentru că poţi experimenta oricât de mult doreşti, fără teama că nu te vei ridica la nivelul aşteptărilor – petru că nu există aşteptări. Numai că, surprinzător sau nu, atunci când ai libertate deplină, creativitatea tinde să urce la maxim.

Ei bine, genul ăsta de libertate creativă mi l-am oferit eu sâmbătă la nunta Adelei şi a lui Cezar. Cum aşa şi de ce? Ca să îţi pot răspunde, e nevoie de un background story. Am auzit cu toţii despre aparatele foto mirrorless. Nu mai sunt de mult o noutate, ba chiar sunt ani buni de când tehnologia din spatele lor a cam ajuns-o din urmă pe cea a DSLR-urilor. Eu unul nu sunt nici pe departe un geek în ceea ce priveşte tehnologia – ba din contră. Nu mă grăbesc niciodată să încerc un aparat nou când apare pe piaţă dacă nu intenţionez să îmi cumpăr un aparat foto în viitorul apropiat. Ba, culmea, mai sunt şi conservator până în pânzele albe, aşa că nu am schimbat niciodată brandul de camere foto (trag cu Canon încă de când am început să fac fotografie, cu mult înainte de a face fotografie de nuntă). Şi, colac peste pupăză, nu am tras niciodată cu un aparat mirrorless – deşi am auzit foarte multe lucruri (atât bune cât şi rele) despre ele. Niciodată până acum 🙂

În ultimul timp am tot fost întrebat de către diverse persoane care nu au legătură cu fotografia: „Aş avea nevoie să îmi cumpăr un aparat foto pentru a face cu el cutare lucru. Ce DSLR îmi recomanzi?“ Şi le-am răspuns tuturor invariabil: „Ia-ţi un mirrorless“, pentru am convingerea că în curând vor detrona DSLR-urile. Şi cu toate astea nu am folosit niciodată un mirrorless. Niciodată până acum 🙂 Şi pe principiul Practice what you preach, şi mai ales că de ceva vreme discutam cu Dana că ar trebui să ne achiziţionăm şi noi un aparat mai mic – adică două 🙂 – pe care să le putem căra uşor când mergem în vacanţe sau în mici escapade foto, s-a întâmplat ceva cu totul imprevizibil. Vineri mă uitam întâmplător pe site-ul F64. Atunci când am deschis site-ul nu intenționam să cumpăr ceva, făceam doar o verificare de rutină. Doar că am găsit acolo un mirrorless Fujifilm X-Pro1 second hand la un preț imbatabil. Un preț pe care mă simțeam pregătit să îl plătesc pentru un aparat foto de vacanță. Știam despre capabilitățile acestui model, așa că mi-am zis că dacă îi găsesc și un obiectiv în consignația F64, mă duc să îl încerc. Întâmplarea a făcut să existe și un obiectiv de 27mm (care echivalează cu un 40mm în Full-frame). Şi cum tot pachetul avea un preţ mai mult decât atractiv şi mi-au stat bine în mână, am plecat cu ele acasă 🙂

Şi uite aşa m-am trezit că sâmbătă dimineaţă, când pregăteam genţile foto pentru nuntă, am „aruncat“ acolo şi jucăria cea nouă, în speranţa că poate îl voi scoate la un moment dat să fac câteva poze cu el (nu apucasem să mă joc prea mult, abia dacă descoperisem ce fac butoanele şi defilasem o singură dată prin meniu; manualul încă nu l-am deschis). Doar că în timp ce se desfăşurau pregătirile, mi-am zis: „Ce ar fi să încerc să documentez nunta în paralel şi cu acest aparat?“ Desigur, mi-am asumat un risc major, pentru că era vorba despre un aparat pe care nu îl cunoşteam, abia dacă începeam să îl descopăr şi, mai ales, nu ştiam cum ies fotografiile făcute cu el. Dar era un mic proiect creativ şi nu aveam nimic de pierdut, aşa că mi-am acceptat provocarea 🙂 Sunt convins că dacă ar fi fost vorba despre un DSLR nou nu mi-ar fi venit această idee, însă cu acest aparat (ca şi cu alte mirrorless-uri, de altfel), când te uiţi prin vizor vezi imaginea finală, aşa cum va arăta ea prelucrată. Şi deşi ştiam de acest aspect, până când nu am dus eu camera la ochi să văd cadrul final acolo, nu am înţeles ce impact major poate să aibă.

Nu îmi propun să scriu un review despre X-Pro1 – ar fi şi inutil de altfel, e un model foarte vechi şi depăşit din multe puncte de vedere. Nu o să scriu nici despre dacă are sens să tragem cu mirrorless la nuntă sau nu – nu sunt în măsură să emit o părere după o singură experienţă. Vreau doar să povestesc despre bucuria crudă cu care am fotografiat, bucurie pe care nu am mai simţit-o de la primele evenimente. Depre entuziasmul cu care priveam prin viewfinder şi mă fascinau culorile şi aspectul general de fotografie pe film. Şi despre nerăbdarea cu care am descărcat imaginile în calculator şi le-am editat să arate ca acolo, în viewfinder (da, am tras JPG + RAW şi nu am folosit JPG-urile decât ca referinţă). Şi, în general, despre cum – deşi nu aş fi crezut – o unealtă diferită te poate face să simţi puţin altfel meseria pe care o faci şi îţi poate reda bucuria şi entuziasmul de la începuturi. Nu cu mult timp  în urmă am fost invitat de Daniel Chindea la Radio Pătrăţele la o discuţie liberă despre fotografie de nuntă. M-a întrebat atunci dacă folosesc mirrorless la nuntă şi am declarat public că nu folosesc şi nu voi folosi probabil nici în sezonul 2018. După experienţa de sâmbătă recunosc că încep să iau în considerare pentru sezonul 2018 introducerea unei componente mirrorless pentru fotografia de nuntă.

O notă de final. Nunta pe care am fotografiat-o sâmbătă a fost destul de dificilă din punct de vedere al luminii – cel puţin la partea de petrecere. Nu vorbesc despre documentarea oficială, pentru care am fotografiat cu DSLR-urile şi unde am avut tot ceea ce ne trebuia. Ci despre proiectul paralel – documentarea cu Fuji X-Pro1. M-ar fi ajutat un obiectiv mai luminos, sau un ISO mai mare, sau măcar un blitz. Dar nu am avut nimic din toate acestea. Am avut un singur body, un singur obiectiv fix cu f/2.8 şi foarte multă pasiune 🙂 Vă invit în continuare să vedeţi câteva dintre imaginile pe care am reuşit să le obţin.

Cu drag,
Mihai
Mihai Zaharia Photography

Oraş: Bucureşti
Pregătiri: Domenii Plaza
Ceremonia religioasă: Biserica Albă
Petrecerea: La Conac
Fotograf: Mihai Zaharia


















































































This Post Has 2 Comments
    1. Pentru ca nu cred in tehnologie si nu cred ca o camera mai buna (sau un senzor mai bun) produce o fotografie mai buna 🙂 Si in plus, dupa cum am zis, astea nu sunt fotografiile “oficiale” pentru care am fost platit. A fost un proiect personal. Evident ca au primit si ei fotografiile acestea, dar le vor primi si pe cele facute cu 5D Mark III 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *